Zoican Geovana-Albertina

Muritori în iubire

Rating: ★★★★★ (5/5)

Profund, frumos și cu sclipire!

Așa obișnuia să fie.

Sau...cel puțin așa credeau.

Un tot de lacrimi și iubire,

Dar amândoi aveau mândrie

Ce cu strădanie-o ascundeau.

Tineri și neînțeleși de nimeni

Și-au trăit iubirea printre oameni,

Au dus război cu lumea-ntreagă,

Dar cel mai mult cu ei și n-au vrut să-nțeleagă.

Au fost biruitori! Nu!... așa au vrut să pară.

O pasăre lovită cu greu înapoi zboară,

Cu greu își amintește ce iubea, cât iubea,

Să fie liberă, să știe ce-i plăcea.

Au crescut împreună...

Au fost doar ei și restul, însă ei prinși în furtună,

Furtună care, ca într-un vis, nu înceta,

Din contră, din ce în ce mai mult se întețea.

Ei dețineau controlul...au tot vrut să creadă,

Dar într-o zi orice om acceptă c-o să piardă.

Nu bani sau lucruri de valoare,

Ci petală cu petală, smulse treptat și fără milă dintr-o floare.

Au fost mici într-o lume mare,

În noapte, pentru ea, el era lună, iar în zi, pentru el, ea era soare.

Au fost nepregătiți pentru tot ce a-nsemnat viață

Și i-a surprins în treacăt o-ntreagă avalanșă

De sentimente grele și apăsătoare,

În care el s-a dovedit muritor, iar ea muritoare.

În josul paginii unei cărți terminate,

Îngenunchiați, ajung suflete înstrăinate,

Își spun adio din priviri, fără cuvinte, fără vreo scăpare,

Iar în final, când cartea se închide, separat se înalță și își dau voie să zboare.