Masterand Teodor Vintilă

Insula Delfinilor Albaștri (de Scott O’Dell)

Rating: ★★★★★ (5/5)

Romanul Insula delfinilor albaștri este o poveste captivantă scrisă de Scott O’Dell, un autor cunoscut pentru contribuțiile sale remarcabile la literatura pentru copii și tineri. Născut în 1898, O'Dell a dedicat o mare parte a carierei sale scrierii unor romane istorice, câștigând numeroase premii literare, printre care Newbery Medal pentru Insula delfinilor albaştri, dar şi Hans Christian Andersen Award, cel mai prestigios premiu internațional pentru literatura destinată copiilor.

„S-a născut în Los Angeles, California. Și-a făcut studiile la Colegiul Occidental în 1919, Universitatea din Wisconsin-Madison în 1920, Universitatea Stanford în 1921 și Universitatea Sapienza din Roma în 1925. ” (Evadează în sălbăticie cu ajutorul cărții Insula delfinilor albaștri, 2021)

Scriitorul Scott O’Dell, de-a lungul vieții, a abordat teme precum curajul, supraviețuirea și legătura profundă dintre om și natură, trăsături ce se regăsesc și în acest roman.

Publicat în 1960, romanul Insula delfinilor albaștri este inspirat de povestea adevărată a unei tinere din tribul Ghalas-at care a trăit singură pe insula La Isla de San Nicolas timp de aproape 18 ani, într-o izolare extremă. Cartea își călăuzește cititorii printr-un peisaj idilic, dar și dur, unde legătura protagonistei cu natura devine esențială pentru supraviețuire.

Povestea o are în centru pe Karana, o fetiță de 12 ani, care trăiește într-o mică comunitate de pe Insula delfinilor albaștri. Când un grup de vânători de vidre atacă satul ei, consecințele sunt devastatoare, forțând supraviețuitorii să plece de pe insulă. Într-un gest disperat, Karana sare din corabia care transporta tribul, rămânând în urmă pentru a fi alături de fratele ei mai mic care nu reușise să ajungă la corabie. Din păcate, fratele ei, micuțul Ramo, cade victimă unor animale sălbatice, iar Karana se trezește complet singură. Pericolele o pândesc la fiecare pas: haite de câini sălbatici, un trib inamic venit la vânătoare pe insulă, dezastre naturale... însă, cea mai cruntă dintre toate rămâne singurătatea, pe care încearcă să și-o alunge făcându-și prieteni necuvântători.

Romanul explorează adaptarea sa la viața într-un mediu izolat, eforturile ei de a-și construi un adăpost, de a găsi hrană și de a respinge pericolele naturale și animalele sălbatice. Relația specială dintre Karana și universul insulei, inclusiv prietenia cu un câine sălbatic pe care reușește să-l domesticească, este punctul central al cărții.

Poziția autorului este una de respect profund pentru natură și pentru voința umană de a supraviețui în cele mai grele condiții. Stilul de scriere al lui Scott O’Dell este simplu, dar bogat în imagini, ceea ce face lectura accesibilă și atrăgătoare, mai ales pentru tineri. Prin ochii Karanei, cititorii învață să vadă frumusețea și cruzimea naturii, dar și importanța interacțiunii echilibrate între om și mediul înconjurător:

Delfinii sunt animale care aduc noroc. Eram fericită să-i văd înotând împrejurul canoei și, cu toate că mâinile începuseră să-mi sâgereze de la atâta frecat de vâslă, uitam de durere doar privindu-i. Eram singură înainte ca ei să apară, dar acum simțeam că am niște prieteni alături de mine și nu mi se mai părea că sunt așa. […].
Mai mult decât orice, delfinii au fost cei care m-au ajutat să ajung înapoi acasă. (O’Dell, 2013, p. 64)

Cartea impresionează prin felul în care ilustrează curajul și rezistența unui copil, transformând un mediu ostil într-un refugiu personal. Această lecție de supraviețuire poate fi o inspirație pentru cititorii de toate vârstele. De asemenea, empatia arătată viețuitoarelor insulei, precum și relația dintre Karana și câinele său, adaugă o dimensiune emoționantă cărții:

L-am strigat „Hei Câine!”, pentru că n-aveam alt nume pentru el.
Am alergat spre adăpost, chemându-l. Era înăuntru. Tocmai se ridica în picioare, întinzându-se și căscând. S-a uitat mai întâi la peștele pe care-l adusesem, apoi la mine și a dat din coadă.
În noaptea aceea am rămas înăuntru. Înainte să adorm m-am gândit la un nume pentru el, pentru că nu-i puteam spune Câine. M-am gândit să-i zic Rontu, ceea ce pe limba noastră înseamnă Ochi de Vulpe. (O’Dell, 2013, p. 92)

Insula delfinilor albaștri este o carte care rămâne în inimile cititorilor prin simplitatea și frumusețea ei, dar și prin mesajul puternic al speranței și al adaptării omului în fața dificultăților. Deși nu lipsesc aspectele care pot fi dezvoltate mai profund, aceasta rămâne o lectură valoroasă pentru cei care își doresc să exploreze natura umană și legătura omului cu aceasta.

Prin descrierile detaliate și expresive ale insulei, romanul creează o atmosferă captivantă, făcând cititorul să simtă atât libertatea, cât și izolarea personajului. În plus, temele de loialitate, prietenie și respect față de natură adaugă o dimensiune puternică, transformând lectura într-o experiență memorabilă.

„Un Robinson Crusoe feminin, fata a cărei poveste am încercat să o re-creez a locuit în realitate pe insulă din 1835 până în 1853 și este cunoscută în istorie sub numele de Femeia Pierdută din San Nicolas.” (O’Dell, 2013, p. 167)

References

Evadează în sălbăticie cu ajutorul cărții Insula delfinilor albaștri. (2021, 3 decembrie). Biblioteca Alexandru Donici. https://bibliotecaalexandrudonici.wordpress.com/2021/12/03/insula-delfinilor-albastri-de-scott-odeal/

O’Dell, S. (2013). Insula delfinilor albaștri, (Traducere din engleză și note de Diana Marin- Caea). București: Editura Arthur.