Lupu Alice-Marie

Mascare/Anotimpul

Rating: ★★★★★ (5/5)

Așteptarea pandoliei

Te-nconjoară cu dispreț,

Dar drumul melancoliei

Pleacă repede, răzleț.

Iei găleata ca să vărui,

Te prefaci că nu ești trist.

Însă tu însuți te dărui

Și te vinzi drept ametist.

De ar fi îns-adevărul

Așa cum tu vrei să pară!

Dar te minți și îți smulgi părul,

Niciodată pe afară.

De te-ar afla lumea toată

Cum te simți cu-adevărat,

De te-ar ști și orice față

Câte drumuri ai umblat,

Ai mai privi în oglindă

Fără să urli de-ndată?

Ai mai sta întins în tindă,

Cu cămașa sfâșiată?

Ce vrei și tu de la viață?

Vrei s-ajungi să te distrugi?

Să te uiți chiorâș în față

Și să te lapezi de rugi?

Cine te-a sfâșiat, oare?

Cine-a fost necumpătat?

M-am rugat mereu cu-ardoare,

Cât de mult am așteptat!

Te chinui de bunăvoie

Și ironizezi tot timpul

Cum de fapt, tu ai nevoie

Să mai schimbi și anotimpul.