Bibliotecar Dunoiu Andy Bogdan

Soiuri vechi de struguri românești cultivate în regiunea Oltenia

A reface drumul parcurs de vița-de-vie pe actualul teritoriu al României înseamnă, de fapt, a reconstitui trecutul acestei țări, ce coboară în timpuri foarte îndepărtate. Numeroase urme lăsate de vestigii și documente arheologice, mitologice, numismatice, lingvistice sau cele aparținând etnografiei și folclorului autohtone, transmise prin literatura cultă sau orală, devin mărturii peremptorii ale existenței culturii viței-de-vie și ale cultului vinului pe actualul spațiu geografic al României. Izvoarele istorice plasează cronologic existența viței-de-vie pe teritoriul proto-dacilor: (mileniul II, î. H): „dintre toate părțile Europei, Tracia a fost cea mai veche şi cea mai respectată pentru vinurile sale şi aceea care şi-a păstrat cel mai mult prestigiul” (R. Billiard apud M. Macici 1996: 10). (sursa: https://onomasticafelecan.ro/iconn2/proceedings/2_07_Munteanu_Siserman_Mihaela_ICONN_2.pdf)

România, ca ţară membră a Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (O.I.V.) din anul 1927, a acţionat în permanenţă pentru practicarea în podgoriile sale a unei viticulturi şi oenologii de calitate, având ca modele Franţa şi Italia, lideri mondiali în domeniul vinurilor şi respectiv în domeniul strugurilor de masă. (Popa A., Condei Gh., ș.a., Implementarea modelelor de viticultură europeană în exploatațiile de profil din Oltenia – România, Analele Universității din Craiova, seria Horticultură, 2006)

Pe teritoriul Olteniei se întâlnesc în prezent multe proprietăţi viticole private. Se constată că aceste proprietăţi private au apărut în spaţiile viticole cu vocaţie mare pentru calitatea vinurilor şi a strugurilor de masă. Îndeosebi, este vorba de arealele viticole din Mehedinţi, Segarcea, Drăgăşani şi Sâmbureşti care de mult timp s-au făcut cunoscute prin calitatea vinurilor roşii, aromate şi albe obţinute mai ales pe bază de sortimente biologice alcătuite din soiuri autohtone, dar şi din soiuri introduse în România după anul 1884. (Popa A., Condei Gh., ș.a., Implementarea modelelor de viticultură europeană în exploatațiile de profil din Oltenia – România, Analele Universității din Craiova, seria Horticultură, 2006)

Viticultura din spaţiul Uniunii Europene, se va constitui în final, pe plan sortimental ca “unitate în diversitate”, fiecare ţară viticolă participând pe Piaţa strugurilor şi a vinului, cu produse viti-vinicole din soiurile autohtone.

România, ca ţară viticolă cu tradiţie multimilenară a dispus în perioada prefiloxerică (anterioară anului 1980) de un bogat sortiment de soiuri Vinifera locale sau cu răspândire naţională.

Ampelograful francez J. Roy-Chevrier vorbind despre podgoriile din tecut ale României preciza: ”Aici posedau vii de frunte domnitorii, mânăstirile şi boerimea făcând vinuri bune de lux pentru masă şi pentru export. Vinul de Crâmpoşie de la Drăgăşani a fost încercat pentru şampanizare de către N. Benger la Stuttgart, dând cele mai fericite rezultate” (Popa A., Gh. Condei, Daniela Popa, ș.a., Identitatea viticolă a României la aderarea la Uniunea Europeană, Buletin USAMV-CN, 63/2006(-) ISSN 1454-2382)

G. Nicoleanu în lucrarea Introduction L'ampelographie Roumainé în anul 1900, prezintă 45 soiuri locale şi autohtone răspândite la nivelul întregii ţări.

Pe teritoriul Olteniei erau cultivate vechile soiuri: Cârlogancă, Braghină, Gordan, Tămâioasă, Corb, Seină, Berbecel, Vulpe, Balaban, Băşicată, Slăviţă, Timpurie, Teişor, Rozachie, Corniţă, Coarnă albă, Coarnă neagră, Ţâţa vacii, Ţâţa oii, etc.

În această vastă şi prestigioasă operă, considerată a fi o grandioasă ampelografie universală, G. Nicoleanu şi J. Roy-Chevrier au prezentat soiurile româneşti: Braghină, Crâmpoşie, Fetească Albă, Fetească neagră, Gordan, Iordană. Negru Vârtos, Timpurie. (Popa A., Gh. Condei, Daniela Popa, ș.a., Identitatea viticolă a României la aderarea la Uniunea Europeană, Buletin USAMV-CN, 63/2006(-) ISSN 1454-2382)

Doar puține dintre aceste soiuri mai pot fi întâlnite în cultură în zilele noastre, dar se fac eforturi susținute pentru replantarea acestora, întrucât prezintă un potențial extraordinar pentru calitatea și identitatea viticulturii și oenologiei din România. În continuare vom încerca să prezentăm succint câteva dintre aceste soiuri:

Braghină. Braghina este un vechi soi românesc pentru vin originar din părțile călduroase ale Europei. Vița are o creștere viguroasă, este rezistentă la secetă și ger. Strugurii sunt mijlocii și mari cu ciorchine lax. Culoarea este roz închis cu pistrui mărunți de culoare albă, la coacere foarte dulci. A constituit masa - alături de alte soiuri pentru vinul de masă. Se mai cultivă în podgoria Miniș, alături de cadarcă. (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Braghin%C4%83)

Crâmpoșie. Crâmpoșie este un soi românesc de struguri albi care a format în trecut baza viilor în Podgoria Drăgășani. Etimologia este necunoscută deși sunt încercări în acest sens. Soiul Crâmpoșie mai este cunoscut sub numele de Cârlogancă sau Băldoaie în Oltenia și Ciolan în Podgoria Dealu Mare. În ultima perioadă i se mai spune Crâmpoșie veche, Crâmpoșie tradițională sau foarte rar Crâmpoșie clasică pentru a se diferenția de soiul mai nou, Crâmpoșia selecționată. (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Braghin%C4%83)

Strugurii sunt de mărime mijlocie spre mare, sunt conici şi aripaţi, cu boabele rare pe ciorchine. Pot rămâne pe butuc până la supramaturare, pentru că, având boabe cu pieliţa groasă, sunt rezistenţi la atacul mucegaiului sau al insectelor. Crâmpoşia este folosită şi pentru producerea strugurilor de masă, cu un aspect frumos, cu boabe tari, crocante şi bogate în zaharuri. Vinurile obţinute din soiul Crâmpoşie se caracterizează prin prospeţime şi fructuozitate. (sursa: https://turistprinromania.com/2023/10/08/babeasca-neagra-basicata-braghina-cramposia-galbena-si-plavaie-soiuri-de-vita-de-vie-cultivate-acum-un-secol)

Fetească albă. Feteasca albă este un soi românesc de struguri de vin, cultivat în majoritatea zonelor viticole din România.

Strugurii sunt uniaxiali, de formă cilindrică sau cilindro-conică, de mărime mică sau mijlocie, cu boabe dese, neomogene. Este un soi autofertil, rezistent la ger, dar sensibil la putregaiul cenușiu. (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Braghin%C4%83)

Feteasca albă, zisă Fetişoara sau Leanca, era cunoscută pretutindeni în Moldova de sus şi în Transilvania, unde a format şi formează şi azi buchetul cel mai distins al vinurilor locale.

Specialiştii spun că vinul nu este tare, însă foarte delicios şi trebuie preparat separat, singurul soi cu care merge în combinaţie fiind Grasa de Cotnari. Galbena produce mult şi dă un vin plăcut, uşor, foarte căutat, mai ales dacă are şi Plăvaie în amestec. Vinul de Galbenă este mai mult un vin de amestec şi de consumaţie crudă, adică nu se pune la învechit. (sursa: https://turistprinromania.com/2023/10/08/babeasca-neagra-basicata-braghina-cramposia-galbena-si-plavaie-soiuri-de-vita-de-vie-cultivate-acum-un-secol)

Fetească neagră. Soiul este cultivat în România pe o suprafață de 2971,90 ha (în 2017) și în Republica Moldova.

Soiul este cunoscut și cu următoarele sinonime: Coada rândunicii, Păsărească neagră, Poama fetei neagră (RO/MD), Fetyaska cernaia (RUS), Fekete leányka (HUN), Schwarze Mädchentraube (DE).

Strugurii sunt mijlocii spre mari, cilindro-conici şi biaripaţi, iar boabele mijlocii, sferice şi așezate dens, au pieliţa violaceu închis, intens pruinată. Deşi are o putere mare de creştere, este rezistentă la ger, secetă şi putregai, Feteasca neagră are fertilitatea destul de scăzută (uneori în jur de 30%). (sursa: https://revino.ro/feteasca-neagra-strugure-soi-romanesc-vin-a24.html)

Vinul are tente rubinii și o aromă de fructe de pădure, vișine, prune uscate, stafide negre, este ușor condimentat, amintind de scorțișoară, piper, ienibahar sau vanilie, și este mai bogat și mai fin odată cu învechirea.

În 2022 vinul Negre 2017, un cupaj de Fetească neagră (51%) și Băbească neagră, produs în podgoria Valul lui Traian (Tigheci, Leova), a fost desemnat cel mai bun vin roșu din lume. (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Braghin%C4%83)

Gordan. "Cramposia dă taria, Braghina produce spuma, iar Gordanul umple butea" asa a ramas in popor, vreme de secole, aceasta zicala, ce se referea la sortimentul traditional al podgoriei Dragasani. Cele trei soiuri intrand in proportii egale.

Soiul Gordan, soi vechi romanesc a fost raspandit, de la inceputuri, in plantatiile viticole din Oltenia si mai putin in Muntenia. A fost cunoscut sub mai multe sinonime din care amintim: Gorgan, Gorgan alb, Corb alb, Baldoaie, Gordan mic, Gordan mare, Gordana etc. Este interesant de cunoscut ca asupra originii soiului Gordan sunt mai multe pareri. Una dintre acestea ar fi ca soiul vechi romanesc Iordan, cultivat in Moldova si Transilvania, ar fi unul si acelasi cu Gordan. Aceasta in sensul ca, de la radacina cuvantului Iordan, numele a evoluat catre Jiordan, apoi Giordan si, in final, a ajuns Gordan. Dar marea majoritate a autorilor sustin ca soiurile Iordan si Gordan sunt doua soiuri diferite, ce fac parte din acelasi sortogrup (sunt soiuri inrudite). De unde si zicala ce dainuie in popor "Gordanul frate bun cu Iordovanul". (sursa: https://jurnalul.ro/timp-liber/culinar/gordan-32859.html)

Vinurile obtinute din soiul Gordan sunt vinuri albe seci, placute la gust, cu un continut in alcool moderat, cuprins intre 8,5°-10,5°, dar in unii ani pot ajunge chiar la 11,5°.(sursa: https://jurnalul.ro/timp-liber/culinar/gordan-32859.html)

Iordană. Unul dintre cele mai interesante vechi soiuri românești de struguri este Iordana. Soi de struguri albi, rezistenți și care se pot păstra până iarna, numele avându-și originea în sărbătoarea religioasă a Bobotezei (6 ianuarie), cunoscută în tradiția populară românească și cu numele de Iordan (→ reiterarea simbolică a botezului Domnului în râul Iordan) (cf. Nuță 1971: 54). (sursa: https://onomasticafelecan.ro/iconn2/proceedings/2_07_Munteanu_Siserman_Mihaela_ICONN_2.pdf)

Vița-de-vie din soi Iordană are o perioadă îndelungată de vegetație, cuprinsă între 180 și 210 zile. De aceea, acest soi este plantat pe pantele cu expunere sudică. Strugurii din soiul Iordana sunt recoltați în ultimele zile ale lunii septembrie sau în primele zile ale lunii octombrie.

Producția de struguri variază între 12.000 și 16.000 de kilograme la hectar, însă, în unii ani, poate ajunge până la 20.000 de kilograme la hectar. Vinul din acest soi are culoare galben-verzuie și o aciditate ridicată. De aceea, acest vin este foarte bun pentru a fi șampanificat. Vinul poate fi consumat tânăr, fără să necesite învechire. (sursa: https://viacluj.tv/iordana-vechiul-soi-de-struguri-romanesti-care-supravietuieste-in-sudul-transilvaniei)

Negru Vârtos. Dr. Ion Puşcă îşi aminteşte, în cartea sa „Vechi soiuri româneşti”, că la începutul carierei sale de oenolog, la Panciu, a mai „prins” acest soi în vie şi l-a şi vinificat. Era un vin intens colorat…

Cândva, plantaţiile viticole de la Oreviţa şi Golul Drâncei erau formate din 1/3 Negru Vârtos, 1/3 Negru Moale şi 1/3 Berbecel. În acest amestec, Negru Vârtos imprima corpul şi tăria, iar Berbecelul dulceaţa. În Dealu Mare, sortimentul tradiţional românesc de vinuri roşii era format din Negru Vârtos şi Negru Moale. „Chiar astăzi este cea mai stimată şi cea mai căutată dintre varietăţile negre româneşti”, afirmau unii autori ai timpului, cu un secol în urmă, cu privire la soiul Negru Vârtos. (sursa: https://stefanteris.wordpress.com/2013/03/07/novac-si-negru-de-dragasani-printii-mostenitori-ai-negrului-vartos/)

Negru Vârtos este un soi obţinut prin selecţie populară, cu certitudine prefiloxeris şi, probabil, cam cu aceeaşi vechime cu Feteasca Neagră. Negru Vârtos prezintă numeroase variaţiuni şi clone. Tot dr. Ion Puşcă spune că în podgoriile judeţului Mehedinţi, soiul mai poartă numele de Corb, în timp ce la Drăgăşani este numit Gordan Negru, la Panciu – Neagră Vârtoasă, iar în alte locuri din ţară mai este cunoscut şi sub numele de Negru Bătut, Negru Tare, sau Corb Negru.

Strugurii ajung la coacere în prima jumătate a lunii octombrie. În general, vinul este bine echilibrat şi intens colorat. Datorită specificităţii lui, după unii autori, chiar şi astăzi ar putea sta alături de „cele mai bune vinuri din alte ţări”.

Rezultă din cele relatate că soiurile autohtone: Crâmpoşie, Braghină, Fetească albă, Fetească neagră şi Grasă, încă de pe atunci dădeau identitate viticolă României în context european. (Popa A., Gh. Condei, Daniela Popa, ș.a., Identitatea viticolă a României la aderarea la Uniunea Europeană, Buletin USAMV-CN, 63/2006(-) ISSN 1454-2382)

Bibliografie selectivă

1. Popa A., Condei Gh., ș.a., Implementarea modelelor de viticultură europeană în exploatațiile de profil din Oltenia – România, Analele Universității din Craiova, seria Horticultură, 2006

2. Popa A., Gh. Condei, Daniela Popa, ș.a., Identitatea viticolă a României la aderarea la Uniunea Europeană, Buletin USAMV-CN, 63/2006(-) ISSN 1454-2382

3. https://onomasticafelecan.ro/iconn2/proceedings/2_07_Munteanu_Siserman_Mihaela_ICONN_2.pdf

4. https://jurnalul.ro/timp-liber/culinar/gordan-32859.html

5. https://revino.ro/feteasca-neagra-strugure-soi-romanesc-vin-a24.html

6. stefanteris.wordpress.com/2013/03/07/novac-si-negru-de-dragasani-printii-mostenitori-ai-negrului-vartos

7. https://turistprinromania.com/2023/10/08/babeasca-neagra-basicata-braghina-cramposia-galbena-si-plavaie-soiuri-de-vita-de-vie-cultivate-acum-un-secol

8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Braghin%C4%83

9. https://viacluj.tv/iordana-vechiul-soi-de-struguri-romanesti-care-supravietuieste-in-sudul-transilvaniei