|
Bibliotecar dr. Andreea Dragomir Iubirile lui Goethe (de Leopold Stern) |
 |
|
“Iubirea este cea mai înaltă stare de spirit, în care omul se simte în legătură cu întregul univers.” În cadrul colecției Romanul de dragoste - Jeu d’amour din Timișoara, în anul 1997 a apărut o traducere în limba română a cărții cu titlul Iubirile lui Goethe a lui Leopold Stern. Scriitor și biograf român născut în Apateu, județul Satu Mare la 13 noiembrie 1888, Leopold Stern a scris mult în limba franceză și a fost citat de numeroși scriitori și istorici francezi. Printre cele mai cunoscute se regăsesc: Psychologie de l'amour contemporain (1926), Werther, ou les Amours de Goethe (1928), La Course à l'amour (1935), Boutades et paradoxes sur l'amour (1943) etc.1 Ce știm despre Goethe? Educat și instruit în toate disciplinele generale ale vremii, Johann Wolfgang von Goethe a manifestat un interes profund pentru limbi străine și literatură, astfel că de la o vârstă fragedă a început să scrie poezii (în limba engleză), iar la 17 ani, vorbea fluent greaca, franceza și italiana și avea o bună înțelegere a latinei și ebraicii. Poetul de origine germană s-a născut în Frankfurt la 28 august 1749, într-o familie înstărită și respectată, tatăl, fost membru proeminent al Consiliului Municipal din Frankfurt, iar mama, supranumită „Frau Rat”, a fost înzestrată cu un intelect excepțional. Scriitorul a studiat dreptul timp de trei ani (1765-1768), la Universitatea din Leipzig, domeniu pe care avea să-l găsească prea plictisitor, prin urmare, o mare parte din timp și-o petrecea ascultând sesiunile de poezie ale lui Christian Fürchtegott Gellert. La Leipzig, Goethe s-a îndrăgostit de Anna Katharina Schönkopf, fiica unui meșteșugar și hangiu, scriind versuri vesele despre ea în genul rococo. În 1770, a publicat anonim prima sa colecție de poezii, Annette. Admirația sa necritică pentru mulți poeți contemporani s-a evaporat pe măsură ce a dezvoltat un interes pentru Gotthold Ephraim Lessing și Christoph Martin Wieland. În această perioadă, Goethe scrisese deja mult, dar a abandonat aproape toate aceste lucrări, cu excepția comediei Die Mitschuldigen. Hanul Auerbachs Keller și legenda sa despre plimbarea cu butoiul din 1525 a lui Johann Georg Faust l-au impresionat atât de mult încât Auerbachs Keller a devenit singurul loc real în drama sa secretă Faust, partea întâi. Având în vedere că făcea puține progrese în studiile sale formale, Goethe a fost forțat să se întoarcă la Frankfurt la sfârșitul lunii august 17682. În 1774, la 24 de ani, Johann Wolfgang von Goethe avea să-și publice primul roman care l-a avansat în rândul scriitorilor populari. „Suferințele tânărului Werther”, scris în doar șase săptămâni, prezintă povestea unui tânăr, sensibil și nefericit artist care demonstrează efectele fatale ale predilecției pentru absolut – fie că este vorba de dragoste, artă, societate sau gândire. Romanul a devenit atât de faimos încât scriitorul a fost invitat să petreacă timp la curtea lui Karl August, Duce suveran de Saxa-Weimar și de Saxa-Eisenach și Mare Duce din 1815 și până la moartea sa. Inteligența ascuțită și simțul umorului dezvoltat l-au determinat pe duce să-l numească pe Goethe consilierul său principal. Goethe este autorul a numeroase eseuri, scrisori și jurnale care oferă informații despre viața și gândirea sa, printre celelalte lucrări notabile ale sale numărându-se romanul „Anii de Ucenicie ai lui Wilhelm Meister”, piesa „Egmont”, colecția de poeme „West-Eastern Divan”, „Metamorfoza plantelor”, prima mare lucrare științifică a autorului. Cea mai cunoscută lucrare a sa rămâne “Faust” publicată în două părți fiind considerată ca una dintre cele mai importante opere ale literaturii germane și o capodoperă a literaturii mondiale. Cu o activitate literară însemnată (a scris prima poezie la vârsta de opt ani, iar ultima la optzeci și doi de ani), Goethe a murit la Weimar în anul 1832 din cauza unei aparente insuficiențe cardiace, rostind următoarele cuvinte: “Mai multă lumină!”. Este înmormântat în cripta ducală din Cimitirul Istoric din Weimar. Despre opera lui Goethe s-a scris mult de-a lungul timpului, dar despre iubirile sale? În cartea lui Leopold Stern descoperim un alt fel de Goethe, unul iubit ținând cont de numărul mare de femei de care s-a îndrăgostit și care au fost îndrăgostite de el. De aici inspirația lui nemărginită, din dragoste, căci puterea cu care iubește atinge deseori nebunia, dar nu se lasă pradă mrejelor acesteia atunci când simte că îi este afectat propriul Eu. De aceea nu ducea nicio aventură la sfârșit. Erau doar scurte și intense: “Sufletul oricărei femei îl intrigă și dorința de a-i cunoaște misterul îl obsedează. Această curiozitate îl împinge neîncetat de la o femeie la alta, tot din pricina acestei curiozități, fidelitatea și statornicia rămân pentru dânsul cuvinte aproape lipsite de sens.”3 Lucrarea este împărțită în optsprezece capitole fiecare detaliind acest subiect sub forma unor povestiri. Începând cu Gretchen, despre care spunea “aceasta fu prima femeie”4, urmă Käthchen Schönkopf (1766-1768), prima sa iubire, din perioada studiilor la Leipzig, o relație neîmpărtășită pe deplin, despre care Goethe spunea “prin scene de gelozie fără niciun temei și nicio pricină, ne stricăm zilele cele mai frumoase”5, continuând cu Friederike Brion (1770-1771), fiica unui pastor din Sessenheim, considerată una dintre cele mai profunde iubiri timpurii, pe care o descria “zveltă și ușoară, ea mergea ca și cum picioarele-i nu aveau de purtat nicio greutate și gâtul ei părea prea delicat pentru cozile blonde și groase, care cădeau în jos pe drăguțul ei cap.”6 După despărțirea lor, Frederike a refuzat toate cererile în căsătorie ca un sacrificiu, replicând: “o inimă care a iubit pe Goethe, nu mai poate aparține altuia.”7 Lotte Buff (1772): Marea sa pasiune la Wetzlar. Pentru că ea era deja logodită, dragostea neîmplinită l-a inspirat să scrie romanul de succes internațional Suferințele tânărului Werther. Goethe și-o amintește pe Lotte astfel: “strălucitoare de sănătate și încântătoare prin farmecul tinereții. Dacă nu-i frumoasă în tot înțelesul cuvântului, caracterul îi e vesel și ea iubește și înțelege gluma.”8 Charlotte von Stein (1775): O doamnă de la curte, cu șapte ani mai în vârstă decât el. De ce a iubit-o Goethe? Fiindcă “nu era o frumusețe propriu-zisă, dar grația și distincția ei erau fără pereche la Curtea din Weimar”9. Această legătură platonică și profund intelectuală a durat mai bine de un deceniu, urmată de Christiane Vulpius (1788) partenera oficială de viață și Lisa Schönemann, văduva unui bogat bancher. Ulrike von Levetzow (1823): Ultima mare iubire a lui Goethe, pe când el avea 73 de ani, iar ea doar 17. Refuzul cererii sale în căsătorie l-a marcat profund, stârnind scrierea poeziei Elegia de la Marienbad. De ce lecturarea acestei cărți ar fi una de bun augur? Poate pentru a înțelege mai bine iubirile pătimașe ale lui Johann Wolfgang von Goethe, acele iubiri care l-au inspirat în scrierile sale, cunoscute azi în toată lumea. Goethe este considerat cel mai influent scriitor de limbă germană, opera sa având un efect profund și extins asupra gândirii literare, politice și filosofice occidentale de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și până în zilele noastre. NOTE 1 https://fr.wikipedia.org/wiki/L%C3%A9opold_Stern 2 https://en.wikipedia.org/wiki/Johann_Wolfgang_von_Goethe 3 Leopold Stern, Iubirile lui Goethe, Timișoara, Helicon, 1997, p. 12. 4 Ibidem, p. 20. 5 Ibidem, p. 38. 6 Ibidem, p. 57. 7 Ibidem, p. 65. 8 Ibidem, p. 67. 9 Ibidem, p. 104. BIBLIOGRAFIE Leopold Stern, Iubirile lui Goethe, Timișoara, Helicon, 1997. WEBGRAFIE https://www.descopera.ro/cultura/20408871-johann-wolfgang-von-goethe... |
|