Bibliotecar dr. Andreea Dragomir

Eminescu și marea lui iubire - Veronica Micle

“Spuneți-mi despre dânsa tot răul din lume, de-a vreți să-nebunesc, că-i heteră, că-i monstru, că-i satan… o iubesc.” (Mihai Eminescu)

Luna trecută am detaliat viața amoroasă a lui Johann Wolfgang von Goethe, descoperind iubiri intense, de scurtă durată, unele fără implicații emoționale, dar cu o mare însemnătate în ceea ce privește opera sa inegalabilă, definindu-l pe acesta ca fiind cel mai influent scriitor de limbă germană, creația sa având un efect profund și extins asupra gândirii literare, politice și filosofice occidentale.

Dorind să-mi continui periplul prin lumea scriitorilor și marile lor iubiri, m-am oprit asupra celui mai mare poet național, Mihai Eminescu și povestea lui de dragoste de o intensitate fără seamăn. Cea mai cunoscută și mai dramatică iubire din întreaga literatură română, marcată de o pasiune profundă, neîmpliniri, gelozie, distanță și o corespondență semnificativă, a fost idealizată “până la dumnezeire”¹.

Întâlnirea dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle s-a produs în anul 1872 la Viena pe când poetul se afla la studii, iar Micle, în vârstă de 22 de ani, venise pentru un tratament medical. Deși căsătorită la acel moment cu profesorul universitar Ștefan Micle (o diferență de vârstă considerabilă), impactul întâlnirii lor, marcat de o atracție fulgerătoare, a dat naștere unei iubiri de o intensitate extrem de profundă. “Chipul ei nu-mi dă răgaz să studiez în pace. E divinitatea Elenei lui Menelaos coborâtă pe pământ ca să mă tortureze”² îi mărturisea Eminescu fratelui său Șerban Eminovici într-o scrisoare transmisă în anul 1874.

Născută la Năsăud la 22 aprilie 1850 “într-o casă alcătuită din două odăi și o tindă, [unde] mama se muncea de facere, gândindu-se cu teamă să nu mor cum au murit frații mei, înainte de a cunoaște bunătățile și amărăciunile vieții. Dar lucrul rău nu piere...”³, Veronica Micle (n. Ana Câmpenu) este cunoscută în literatura română ca poetă, atribut controversat de personalitățile vremii. Cu mult înainte de a-l cunoaște pe poetul național, Veronica Micle îi citea versurile și-și dorea cu ardoare această apropiere, așa cum recunoaște în versurile poeziei “M-am gândit...”:

“M-am gândit cu drag la tine până nu te-am cunoscut,

Te știam numai din nume, de nu te-aș mai fi știut!

Și-am dorit să pot o dată să te văd pe tine eu,

Să-ți închin a mea viață, să te fac idolul meu.”⁴

Cu o imagine clară de muză și iubită a lui Mihai Eminescu, Veronica Micle cu greu este recunoscută de criticii literari ca fiind o poetă lirică și sensibilă. Dacă unii recunosc că ea a fost prima care i-a atribuit poetului atributul de geniu: “Vârful nalt al piramidei ochiul meu abia-l atinge… / Lâng-acest colos de peatră vezi tu cât de mică sunt / Astfel tu-n a cărui minte universul se răsfrânge, / Al tău geniu peste veacuri rămânea-va pe pământ”⁵, alții o văd doar ca pe o femeie infidelă, comparând-o deseori cu Maria Magdalena căreia “mult i se va ierta, căci mult a iubit”⁶, binevoind a o ierta “că mult a iubit [...] pe Eminescu.”⁷

Dar iubirea dintre ei nu se oprește, ea merge mai departe reprezentând cel mai intens mit erotic și literar devenind acea iubire cosmică îmbinând pasiunea mistuitoare cu o profundă dimensiune filosofică, trecând bariera terestră.⁸ Poeziile de dragoste ale lui Mihai Eminescu sunt explicite și pătrunzătoare, proiectate la scară universală unde spațiul și timpul se contopesc atingând nemurirea. Femeia iubită devine în viziunea poetului Atât de fragedă, Floare albastră, iar el se transformă în Luceafărul literaturii române.

Atât de fragedă, te-asemeni / Cu floarea albă de cireș, / Și ca un înger dintre oameni / În calea vieții mele ieși.

Poezia Floare albastră care duce idealul feminin la rang de absolut, definește iubirea ca fiind o punte între realitate și vis.

Iar te-ai cufundat în stele / Și în nori și-n ceruri nalte? / De nu m-ai uita în calte / Sufletul vieții mele.

Erotismul e proiectat din punctul de vedere al iubitei într-un registru solar, dar și din minciuna lui romantică, finalul fericit este pierderea în lume, în depărtare: “Și mi-i spune-atunci povești / Și minciuni cu-a ta guriță / Eu pe-un fir de romaniță / Voi cerca de mă iubești // Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri / Flori de tei deasupra noastră / Or să cadă rânduri-rânduri.”⁹

Întâlnirile fizice dintre cei doi sunt puține. Scrisul îi leagă mult mai mult, căutându-se reciproc cu gândul, cu visul, cu dorința “Cât pentru mine, tu ești și vei fi pururea iubitul meu ideal, visat și dorit într-un chip vag, nehotărât, chiar din copilărie.”¹⁰ De aceea corespondența dintre poet și Veronica Micle, ce se întinde peste mai bine de un deceniu, rămâne mărturia vie a pasiunii fără seamăn ce i-a legat. Epistolele trimise și primite nu conțin doar declarații de dragoste, ci devin adevărate mărturii, confesiuni pline de vulnerabilitate și dăruire totală.

“Draga și mititica mea Moți / […] Îmi zici să vin. Moți, îmi vine să țip la ideea de a te vedea și cu toate acestea - Momoțelul meu drag și iubit și dulce și desmierdăcios - de ce aș zice că vin, dacă nu pot? Nu pot, Moți, mă rog ție, nu pot mânca-ți-aș gurița ta cea dulce, nu pot, dragă femee. N-am decât trei zile libere: Duminecă, Luni și Marți. Una dusul, una întorsul - ce facem cu una singură? Dac-ar fi să-ți spun motive, ți-aș spune multe, dar nu voi. Eu știu că tu mă crezi, știu că mă crezi că de-aș putea, aș fi de mult lângă tine. Știi tu ce dragă-mi ești? Din ce în ce mai dragă, pentru că în tine s-a încheiat viața mea și cu toate astea - așa ne-a fost scris amânduror - prin despărțiri să trecem ca să se lămurească prin amărăciune sufletele noastre. Scumpă Moțico, nu număra zilele, căci în luna viitoare, în Aprilie, vom fi la un loc pe mult, mult timp și apoi... așa pentru totdeuna. Acesta e cel din urmă termen al amărăciunii noastre, și acesta va trece că vreme este. Ș-apoi nu ne va mai despărți nici Dumnezeu, nici dracul.

Te sărut pe gât și după cap și pe obrajii amândoi și "le brin d'amour" pe gură și mânuțele și la coate și pe umăr și rămân // al tău Emin. (Februarie 1880)”¹¹

Conflictele și geloziile nu întârziau să apară având la bază distanța fizică, bârfele din societate, legătura de scurtă durată dintre Veronica Micle și I. L. Caragiale, reproșurile poetei, problemele financiare etc.

“București 12 Octomvrie 1880 / Doamna mea,

Îmi permiteți a nu mai ști ce să Vă răspund. După ce singură ați rupt relațiile cu mine, după ce le-ați dat o publicitate, pe care eu nu le-o dădusem nicicând, după ce în sfârșit prin nenorocita comunicare a unor mărturisiri, ce avusesem imprudența de-a Vi le face ați făcut ca în adevăr întregul cerc de cunoștințe de care mă bucuram să fie revoltat în contra mea, veniți acum a adăuga tuturor grijilor mele zilnice o nouă grijă, atribuindu-mi o responsabilitate, pe care oricât de drept aș fi, n-o pot recunoaște în măsura în care mi-o atribuiți.

Niciodată Doamnă, desfacerea noastră, de-ar fi trebuit să aibă loc, nu s-ar fi căzut a se face cu atâta amărăciune, cu care ați făcut-o DVoastră. După ce dar veninul acestei amărăciuni m-a desiluzionat cu desăvârșire asupra suportabilității unor relațiuni între noi, după ce am judecat că continuarea lor ar fi o nenorocire pentru Dta și pentru mine, după ce astfel, zdrobit de această convingere care mi se impune prin deosebirea caracterelor noastre, m-am mulțumit cu visul unei fericiri trecute, știind bine că alta viitoare nu mai e cu putință, DVoastră pare că găsiți o deosebită plăcere de-a mă tortura cu destăinuirea unor hotărâri, copilărești și condamnabile, la care nu m-aș fi așteptat din partea unei femei atât de inteligente, atât de grațioase precum sunteți DVoastră.

Doamnă, crede-mă odată că ceea ce Dta presupui că e amor din partea Dtale nu e decât îndărătnicie. Dacă această îndărătnicie s-ar putea înlătura prin declararea că ești frumoasă, inteligentă, demnă de-a fi iubită de alți oameni superiori nimicniciei mele, ți-aș face-o bucuros. Fii bună și nu te crede disprețuită de mine. Dar sentimentul meu nu mai poate fi de acum înainte decât stimă și amiciție, nicicând acela care a fost atât de adânc turburat, fie de împrejurări, fie de noi înșine.

al DVoastre supus / M. Eminescu”¹²

Sfâșietoarea iubire trăită deopotrivă de Veronica Micle și Eminescu, ani la rând, este mărturia vie a unei apartenențe permanente, mărturisită în atâtea versuri. Moartea poetului la 15 iunie 1889 o lasă singură pe poeta care înțelege ce gol imens se crease între ea și poezie, între ea și viață. Ultimele rânduri pe care le scrie dezvăluie ideea sinuciderii ce-i cuprinde ființa:

“O! Moarte vin de treci / Pe inima-mi pustie… și curmă a mele gânduri / S-aud cum urganul mugind în grele cânturi / Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi / Mi-e dor de-un lung repaos… Să dorm, / Să dorm pe veci.”¹³

Despre cea mai cunoscută și profundă poveste de dragoste din întreaga literatură română s-a scris foarte mult, atât de mult încât le-a dat multora posibilitatea de a-și da cu părerea, dar destinul a dorit altfel. Dragostea dintre Veronica Micle și Mihai Eminescu dăinuie dincolo de orice prejudecată, de orice gândire, de orice sens, iar numele lor trebuiau unite pe vecie. Poetul însuși recunoaște: “Ceea ce era mai adânc, mai ascuns în sufletul meu, privirea ta a scos la lumina zilei. Văzându-te am știut că tu ești unica ființă în lume care, în mod fatal, fără să vreu eu, fie ca eu să voiesc, are să determine întreaga mea viață.”¹⁴ Veronica Micle a dominat viața și cariera artistică a marelui poet. Destinul a vrut ca iubirea lor să dăinuie și să se înscrie în rândul marilor povești de dragoste.

Așa cum spunea Tudor Nedelcea referitor la relația lor: “Sunt întâmplări în viață care scapă oricăror judecăți umane. Soarta a făcut ca cei doi îndrăgostiți să-și trăiască și să-și sfârșească viața pământeană în condiții quasi-similare, dând iubirii lor o trăinicie emblematică.”¹⁵

Terminând într-o notă optimistă îl voi cita tot pe Mihai Eminescu care spunea:

“Tot înger ești, femeie, cum credeam întâia oară

Când a vieții întâmplare a făcut să ne-ntâlnim,

Ca în inimi să străbată un fior de primăvară

Ai călcat peste durerea care numai noi o știm.”¹⁶

NOTE

¹ Octav Minar, Veronica Micle. Dragoste şi poezie: Ale lui pentru mine, Ale mele pentru dânsul; Viaţa poetei tălmăcită după scrisori şi documente inedite, București, Editura Forum, 1992, p. 7.

² Ibidem, p. 18.

³ Ibidem, p. 9.

⁴ George Sanda, Veronica Micle. Destinul unei mari iubiri, București, Editura George Sanda, 1994, p. 31.

⁵ Veronica Micle, Lui X..., în George Sanda, Veronica Micle. Destinul unei mari iubiri, București, Editura George Sanda, 1994, p. 4.

⁶ Ibidem, p. 3.

⁷ Idem.

⁸ https://www.google.com/search?q=veronica...

⁹ Irina Petraș, Un veac de nemurire – Mihai Eminescu – Veronica Micle – Ion Creangă, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1989, p. 27.

¹⁰ Ibidem, p. 99.

¹¹ https://ro.wikisource.org/wiki/Corespondenta...

¹² https://istoriiregasite.wordpress.com/2010/10/19/corespondenta...

¹³ George Sanda, Veronica Micle. Destinul unei mari iubiri, București, Editura George Sanda, 1994, p. 91.

¹⁴ Octav Minar, Veronica Micle. Dragoste şi poezie: Ale lui pentru mine, Ale mele pentru dânsul; Viaţa poetei tălmăcită după scrisori şi documente inedite, București, Editura Forum, 1992, p. 92.

¹⁵ Tudor Nedelcea, Studiu introductiv în M. Eminescu – Veronica Micle Corespondență, Craiova, Scrisul Românesc, 1992, p. 33.

¹⁶ Veronica Micle, El către mine în Octav Minar, Veronica Micle. Dragoste şi poezie: Ale lui pentru mine, Ale mele pentru dânsul; Viaţa poetei tălmăcită după scrisori şi documente inedite, București, Editura Forum, 1992, p. 107.

BIBLIOGRAFIE

MINAR, Octav, Veronica Micle. Dragoste şi poezie: Ale lui pentru mine, Ale mele pentru dânsul; Viaţa poetei tălmăcită după scrisori şi documente inedite, București, Editura Forum, 1992.

PETRAȘ, Irina, Un veac de nemurire – Mihai Eminescu – Veronica Micle – Ion Creangă, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1989.

NEDELCEA, Tudor, Studiu introductiv în M. Eminescu – Veronica Micle Corespondență, Craiova, Scrisul Românesc, 1992.

SANDA, George, Veronica Micle. Destinul unei mari iubiri, București, Editura George Sanda, 1994.

WEBGRAFIE

1. https://www.google.com/search?q=veronica...

2. https://ro.wikisource.org/wiki/Corespondenta...

3. https://istoriiregasite.wordpress.com/2010/10/19/corespondenta...