|
Bibliotecar dr. Andreea Dragomir Cum arată fericirea din punct de vedere filosofic? |
|
“Fericirea este armonia dintre ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci.” - Mahatma Gandhi Comentând puțin citatul de mai sus, vom spune: Da, în teorie, dar în realitate: Ce este fericirea? Câte nuanțe cunoaște ea? Dacă ne ghidăm după definiție, fericirea „este o stare mentală de bine, fiind caracterizată de emoții pozitive sau plăcute, de la mulțumire la bucurie intensă. Diferite abordări biologice, psihologice, religioase și filosofice s-au străduit să definească fericirea și să identifice sursele sale”1 sau “persoană sau obiect care prilejuiește o asemenea stare.”2 De-a lungul anilor, marii filosofi au încercat să explice termenul fiind unul dintre cele mai vechi și mai discutate subiecte. În filosofia antică fericirea provenea din cunoașterea de sine. Dacă Socrate considera că aceasta provine din reducerea dorințelor și aprecierea lucrurilor simple, Platon o definea ca fiind armonia dintre suflet și rațiune. “Concepția sa se apropie de cea a lui Socrate, văzând fericirea ca o plăcere purificată prin inteligență”3, departe de cea apreciată de Aristotel ca fiind drept scopul suprem al vieții, o împlinire a ființei umane. Un alt filosof antic, Epicur, găsea fericirea ca fiind plăcere prin absența durerii și a fricii. Pe de altă parte stoicii considerau că a fi fericit însemna acceptarea destinului și autocontrolul rațional. Dar conceptul de fericire nu a rămas doar la nivelul filosofiei antice. Cei din filosofia creștină au încercat să meargă mai departe cu definiția, lăsând la o parte lumea materială considerând faptul că fericirea se atinge prin uniunea cu divinitatea deoarece “e pierdut cel ce cântărește viața cu unitatea de măsură numai a intereselor materiale”4. Dar filosofia modernă este de acord cu filosoia antică și cea creștină în ceea ce privește conceptul de fericire? Kant consideră fericirea ca fiind un ideal al imaginației, nicidecum un scop al acțiunii morale sau al rațiunii, ca Aristotel. El crede că între fericire și moralitate trebuie să existe un echilibru. Nu consideră fericirea ca pe un scop moral deoarece “moralitatea se bazează pe datorie.”5 Nietzche aprofundează subiectul, estimând că idealul fericirii vieții include și suferința. Unind toate cele spuse mai sus primim o definiție complexă a noțiunii de fericire în filosofia contemporană unde acesta “este văzută ca un echilibru interior și o stare de împlinire, mai degrabă decât o emoție trecătoare sau o destinație finală. Ea implică găsirea sensului în viață, cultivarea relațiilor autentice și trăirea în armonie cu propriile valori, permițând bucuria chiar și în momentele dificile. Este un proces continuu, o călătorie personală de a găsi satisfacție prin acțiuni, scopuri și conexiuni semnificative.”6 Oare mai putem găsi fericirea azi între atâtea conflicte sociale și războaie? Noi oamenii căutăm fericirea în orice, deoarece a trăi nu este suficient, dacă nu trăiești fericit. Dar ce înseamnă să fii fericit? Unii consideră că apropierea mai mult de Dumnezeu le aduce fericirea supremă, fiindcă atunci când a văzut Isus mulţimile, a urcat pe munte şi S-a aşezat jos. Ucenicii Săi au venit la El, iar El a început să vorbească şi să-i înveţe astfel: Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor; Ferice de cei îndurerați, căci ei vor fi mângâiați!; Ferice de cei flămânzi și însetați după dreptate, căci ei vor fi săturați!…7 Religia creștină așează fericirea omului în centrul activităților și preocupărilor sale, devenind un scop al vieții. Așadar “când Dumnezeu îl cercetează pe om, El îl face, prin însăși aceasta, părtaș al Ființei Sale, care nu poate fi descrisă prin cuvinte omenești.”8 Dar în realitate, cum arată fericirea? Cei mulți privesc fericirea ca fiind ceva de moment, ceva care le produce satisfacție. Trăind clipa în fiecare zi, oamenii uită de ei înșiși. Nu mai caută fericirea bazată pe armonie, pace, liniște, ci sunt mai atrași de fericirea care implică: vulgaritate, furie, violență, euforie. Fericirea sau binele suprem este mereu căutat, el fiind scopul, “pentru că în vederea lui se fac toate celelalte; astfel încât, dacă pentru toate acțiunile există un singur scop, acesta este binele realizabil, iar dacă scopurile sunt mai multe, binele realizabil în ele va consta.”9 Ca o concluzie, este fericirea armonia dintre ceea ce gândești, ceea ce spui și ceea ce faci, așa cum o definea Mahatma Gandhi?
NOTE 1https://ro.wikipedia.org/wiki/Fericire 2https://dexonline.ro/definitie/fericire 3https://www.google.com/search?q=ce+este+fericirea+la+platon... 4 Octavian Butuza, Fericirea ca o rană, Baia Mare, Editura Ariadna, 1997, p. 13. 5https://www.google.com/search?q=ce+este+fericirea+la+kant... 6https://www.google.com/search?sca_esv=957... 7https://www.biblegateway.com/passage/... 8 Arhimandritul Sofronie, Fericirea de a cunoaște calea, Iași, Editura Pelerinul, 1997, p. 100. 9 Mihaela Miroiu, Adrian Miroiu, Filosofie – Lecții și antologie de texte pentru temele: filosofia, fericirea, dreptatea, București, Editura All Educational, 1997, p. 45.
BIBLIOGRAFIE Arhimandritul Sofronie, Fericirea de a cunoaște calea, Iași, Editura Pelerinul, 1997 Brune, François, Fericirea ca obligație. Psihologia și sociologia publicității, s. l., Editura Trei, 1996 Butuza, Octavian, Fericirea ca o rană, Baia Mare, Editura Ariadna, 1997 Miroiu, Mihaela; Miroiu, Adrian, Filosofie – Lecții și antologie de texte pentru temele: filosofia, fericirea, dreptatea, București, Editura All Educational, 1997
WEBGRAFIE https://ro.wikipedia.org/wiki/Fericire https://dexonline.ro/definitie/fericire https://www.google.com/search?q=ce+este+fericirea+la+platon... https://www.google.com/search?q=ce+este+fericirea+la+kant... |